Flaubert este un povestitor neobosit si inepuizabil, un descriptiv de o minutioasa subtilitate ale carui pagini nu se aseamana cu cele ale lui Stendhal si nici cu cele ale lui Balzac. El scrie despre viata de fiecare zi asa cum se scrie istoria – cu o severa raspundere. Doamna Bovary este rezultatul unei hotariri ostentative: pentru a le arata tuturor acestor domni ce inseamna arta, acesta renunta la subiectele si forma pe care le considera adecvate unei gindiri superioare si pe care le ilustreaza in Ispitirea Sfintului Anton, in favoarea celei mai umile materii: romanul, mai mult, adulterul, mai mult, faptul divers petrecut in provincie. Acestei substante infame, pe care el insusi o detesta si o dispretuieste, ii va aplica puterea artei celei mai inalte.